Afecțiunile cardiovasculare sunt principala cauză a decesului la nivel global. La fiecare 40 de secunde o persoană va face un infarct cu consecințe fatale, iar anual peste 805.000 de persoane au un infarct miocardic. Mai grav este că 1 din 5 infarcturi este „silențios” și nu e diagnosticat la timp. Afecțiuni cardiologice mai puțin cunoscute, diagnosticate mult prea târziu sau nediagnosticate niciodată sunt parte din cauzele deceselor din întreaga lume. Cunoașterea lor, înțelegerea și recunoașterea simptomelor vor putea face diferența între o viață normală și una care s-ar putea termina mai repede decât îți dorești sau care va fi petrecută pe patul de spital.
Afecțiuni cardiologice mai puțin cunoscute, diagnosticate în cabinetul de cardiologie, pot să pară unele exotice la început. Medicii specialiști cardiologi cu experiență le cunosc, dar nu le întâlnesc atât de des, iar pacienții nici măcar nu se gândesc la ele, deci diagnosticarea nu va fi posibilă.
Unele se confundă ușor cu un banal infarct, altele au simptome care nu sunt specifice și trimit pe o cale greșită la diagnosticare. Dar cu tehnologiile moderne de astăzi și programări regular la cardiolog, bolile cardiovasculare mai puțin cunoscute nu vor mai fi pe lista de factori favorizanți ai complicațiilor și decesului din cauza afecțiunilor cardiologice.
Ce sunt afecțiunile cardiologice și care sunt cele mai diagnosticate în cabinetele medicilor specialiști?
Bolile cardiovasculare sunt o clasă, grupă de afecțiuni care afectează direct inima și vasele de sânge. De la îngustarea vaselor de sânge din inimă sau din organism, la probleme cardiace prezente de la naștere, valve cardiace care nu funcționează corect și ritmuri cardiace neregulate, toate fac parte din patologie.
Cauzele afecțiunilor cardiologice sunt diferite în funcție de fiecare tip de afecțiune, cu o cauză structurală clară, ateroscleroza – întărirea vaselor de sânge din cauza acumulării de plăci formate din grăsimi, colesterol, calciu, generând boala coronariană și boala arterială periferică.
Factorii de risc modificabili identificați cei mai importanți în cardiologie au fost tensiunea arterială crescută, colesterolul crescut și fumatul. Se adaugă diabetul zaharat, obezitatea, dieta nesănătoasă și sedentarismul, consumul excesiv de alcool, dar și vârsta, sexul, ereditatea și istoricul familial, genetica.
Cele mai frecvente afecțiuni cardiologice diagnosticate de medicii cardiologi sunt:
· Hipertensiunea arterială esențială;
· Boala coronariană aterosclerotică fără angină – vasele de sânge se îngustează, fără durere toracică;
· Hiperlipidemia nespecificată – niveluri anormal de ridicate ale grăsimilor (lipide) în sânge, colesterolul și trigliceridele;
· Boala coronariană – cea mai comună formă de boală de inimă, arterele inimii se îngustează din cauza acumulării de plăci. Boala ischemică coronariană (cardiopatia ischemică, unde vasele de sânge care hrănesc inima se îngustează);
· Aritmii – ritm cardiac anormal, semnalele electrice din inimă nu funcționează corect;
· Insuficiența cardiacă și bolile valvulare – frecvent întâlnite în bolile sistemului circulator, ateroscleroza, insuficiența cardiacă și bolile valvelor cardiace.
Afecțiuni cardiologice mai puțin cunoscute care pot fi diagnosticate de medicul cardiolog cu experiență
În multe materiale cu specific medical disponibile spre lectură se discută frecvent de bolile cardiologice comune, cele care au o frecvență mai mare, enumerate anterior. Însă există și alte afecțiuni cardiologice mai puțin cunoscute, periculoase, pe care un medic specialist cu experiență le poate diagnostica și trata, singura condiție fiind ca pacientul să se prezinte la control.
Cardiomiopatia Takotsubo (sindromul „inimii frânte”) este un prim exemplu. Este o afecțiune cardiacă în care avem o disfuncție tranzitorie și balonizare a ventriculului stâng al inimii. Varianta apicală este cea mai comună, ventriculul balonizat are gât îngust, asemănător capcanei tradiționale folosite de pescarii japonezi.
Femeile în vârstă se confruntă cu ea mai des decât bărbații, este declanșată din cauza stresului fizic și emoțional sever. Debutul simptomatologiei este brusc, cu dureri toracice severe și dificultăți de respirație, anxietate, transpirații, greață, vărsături, palpitații și pierdere temporară a conștienței.
A nu se confunda cu infarctul. E nevoie de observarea absenței oricăror blocaje în arterele coronare, confirmată prin angiografie. Pacienții se recuperează complet în 30 de zile.
Sindromul Brugada este pe lista afecțiunilor cardiologice mai puțin cunoscute. Acest sindrom este mai degrabă o tulburare de ritm cardiac, în care canale minuscule de pe celulele speciale din ventriculul drept al inimii, care direcționează activitatea electrică, determină inima să bată prea repede, cu ritm periculos (fibrilație ventriculară).
Într-un astfel de scenariu inima nu mai pompează suficient sânge către organism, pacientul leșină, iar moartea subită cardiacă este o realitate.
Aici genetica joacă un rol esențial, sindromul se moștenește, bărbații ajung să fie diagnosticați mai frecvent decât femeile. Banala febră poate declanșa episoadele severe. Această afecțiune nu se va vindeca definitiv.
Sindromul de QT lung este de interes, fiind o tulburare de repolarizare cardiacă. Pacienții au simptome tipice de leșin, pierderea auzului, convulsii, moartea subită fiind posibilă și ea. Sindromul este prezent de la naștere sau se poate dezvolta mai târziu în viață. Moștenirea pe cale genetică este o constantă, cu debut tardiv de la medicamente, potasiu scăzut în sânge, calciu scăzut în sânge sau insuficiență cardiacă.
Și un aspect interesant: cardiomiopatia Takotsubo poate contribui la dezvoltarea sindromului de QT lung dobândit, cu condiția prezenței unor factori de risc multipli: vârsta înaintată, sexul feminin, hipokaliemia și tratamentul cu medicamente cu efect de prelungire pentru intervalul QT.
Sindromul Wolff-Parkinson-White este de data asta un sindrom congenital rar, de pre-excitație cardiacă, caracterizat frecvent prin aritmii simptomatice și potențial fatale. Cei mai mulți pacienți rămân asimptomatici pe tot parcursul vieții. Cei care au totuși simptome au unele secundare tahiaritmiilor, în speță tahicardie paroxistică supraventriculară, fibrilație atrială, flutter atrial și, rareori, fibrilație ventriculară și moarte subită.
Simptomele tipice sunt: anxietate nejustificată, palpitații, oboseală, amețeală sau vertij, pierderea conștienței și dificultăți de respirație.
Boala coronariană, ischemia, cardiomiopatia, pericardita, tulburările electrolitice, bolile tiroidiene și anemia pot fi factori declanșatori ai aritmiilor în sindromul Wolff-Parkinson-White. Recuperarea după proceduri intervenționale prin ablație cu cateter este de câteva zile.
Cardiomiopatia hipertrofică este ușor de diagnosticat întrucât avem hipertrofia ventriculului stâng în absența unei alte afecțiuni care ar produce o hipertrofie de această magnitudine. Genetica este importantă și aici, apar mutații ale genelor transmise autosomal dominant care codifică sarcomerul cardiac, inclusiv lanțul greu al beta-miozinei cardiace, proteina C de legare a miozinei cardiace și troponina T.
Pot să nu fie simptome la început, dar când apar se manifestă sub formă de aritmie ventriculară, moarte subită cardiacă sau insuficiență cardiacă.
Miocardita și pericardita (sindroamele inflamatorii miocardice și pericardice) încheie lista de afecțiuni mai puțin cunoscute. Sunt boli inflamatorii ale inimii, una afectează miocardul, alta pericardul. În pericardite se adună mult lichid într-un sac de la nivelul pericardului și presiunea pe inimă e mare.
Cauzele comune sunt infecțiile virale, bacteriene, diverse microorganisme, dar și bolile autoimune.
Diagnosticarea și tratarea bolilor cardiologice mai puțin cunoscute
Diagnosticarea afecțiunilor cardiologice începe cu un examen clinic complet în cabinetul de cardiologie, cu recomandări și efectuare de electrocardiogramă (ECG), ecocardiogramă, monitorizare ECG ambulatorie, RMN cardiac și testare genetică.
Electrocardiograma detectează aritmii și ischemia, se adaugă testul de efort cardiac, angiografia CT coronariană și angiograma coronariană. RMN-ul cardiac este doar pentru clarificarea diagnosticului când ecocardiografia este neconcludentă, când se suspectează o boală infiltrativă/de stocare sau inima de atlet.
Biomarkerii sanguini (troponina, BNP-ul), măsurătorile ale leziunii miocardice (troponina cardiacă I și T), căutarea unor dovezi de inflamație sistemică, testarea genetică, monitorizarea Holter pentru aritmii intermitente vor fi utile pentru un diagnostic clar.
În cardiomiopatia Takotsubo, de exemplu, electrocardiograma arată supradenivelare ST extinsă, anomalii ale undei T sau prelungirea QT. Nivelurile de troponină sunt moderat crescute, iar peptidul natriuretic cerebral (BNP) și proteina C reactivă sunt crescute.
Ecocardiograma arată disfuncție ventriculară stângă cu anomalii regionale de mișcare a peretelui, în vreme ce angiograma coronariană arată artere coronare fără obstrucție, iar ventriculografia stângă arată balonizare apicală.
Diagnosticul pentru cardiomiopatie hipertrofică se va baza pe ecocardiogramă și RMN cardiac, pentru observarea hipertrofiei ventriculare stângi fără dilatare, în absența altei boli metabolice sau sistemice.
Cât despre tratamente, dacă pacientul suferă de cardiomiopatia Takotsubo se administrează beta-blocante, pentru a reduce efectele activatoare ale catecolaminelor asupra inimii. În sindromul Brugada se încearcă prevenția morții subite. La rudele de gradul întâi testarea pentru a evalua riscul de sindrom Brugada devine obligatorie. Implantul de defibrilator cardiac este tratamentul standard pentru pacienții care au un risc crescut de a dezvolta boala.
Sindromul de QT lung ar putea fi ameliorat, tratat prin evitarea exercițiilor fizice intense, aport suficient de potasiu, beta-blocante administrate personalizat și defibrilator cardiac implantabil ca să se evite aritmii ventriculare fatale.
Sindromul Wolff-Parkinson-White impune în episoade severe manevre vagale (Valsalva, masaj de sinus carotidian), după care adenozină IV. Ablația prin cateter cu radiofrecvență rămâne cea mai sigură intervenție.
Cardiomiopatia hipertrofică are tratamente grupate în funcție de riscul evaluat legat de moartea subită cardiacă. La 5 ani de la evaluarea inițială se stabilește acest risc, apoi la fiecare 1-2 ani. Prevenția se va face prin folosirea calculatorului de risc la pacienții cu vârsta de 16+ ani. Pacienții cu risc înalt vor avea implanturi montate, criteriul de grosime septală fiind un reper (de exemplu 30 mm).
La copii, calculatoarele pentru vârsta lor și metodele de tipul PRIMaCY vor funcționa excelent în evaluarea riscurilor.
Pericardita se tratează cu antiinflamatoare non-steroidiene, colchicină, corticosteroizi, terapii biologice, blocanți de interleukină-1 (IL-1) și intervenții chirurgicale.
La miocardită, medicii cardiologi vor prescrie medicamente pentru insuficiență cardiacă, antiaritmice, terapii specifice cauzei, imunosupresoare sau corticosteroizi, precum și suport circulator mecanic, de pildă dispozitive de asistență circulatorie VA-ECMO (pentru oxigenare extracorporală), doar în cazuri grave.
În București, pacientul cu probleme cardiovasculare poate găsi rezolvări pentru afecțiuni și diagnosticare corectă în clinici, hyperclinici și spitale din rețeaua MedLife. Consultațiile și investigațiile cardiovasculare oferite de medici cardiologi în București vor confirma sau infirma suspiciunile legate de afecțiuni sau simptome, vor oferi răspuns la întrebările pacienților și vor conduce la un diagnostic clar și precis pentru tratamente personalizate.
Evaluarea medicală a pacienților se va face și cu ajutorul tehnologiilor de ultimă generație. Viteza de acces la consult și investigații uzuale, cu programare predictibilă este principalul atu al clinicilor din rețeaua MedLife.
Pachetele logice de diagnostic sunt structurate în așa fel încât să se asigure confortul pacientului și o experiență excelentă de fiecare dată. Monitorizarea este mai eficientă în situația unor simptome intermitente, accesul facil la Holter EKG (24-48h sau mai mult) și interpretarea rapidă fiind aspecte foarte importante în contextul bolilor cardiovasculare.
În cadrul rețelei MedLife, inclusiv în București, pacienții au la dispoziție investigații complete și complexe cardiovasculare, de la electrocardiogramă (EKG) și testul de stres, până la ecocardiografie pentru identificarea unor anomalii structurale sau a modificărilor ecografice specifice în endocardita infecțioasă.
Se efectuează și o serie de intervenții, în siguranță și în cele mai bune condiții pentru pacient, precum angioplastii, montări de stenturi, valvuloplastii, corecții congenitale ale defectelor cardiace, trombectomii și cateterizări cardiace ori de câte ori va fi nevoie.
Pacienții pot căuta după profil un medic, filtrând rezultatele în funcție de oraș, servicii medicale și specializare. În pagina de profil a medicului sunt disponibile informații despre activitatea sa, serviciile oferite, locații și program, programările putându-se realiza telefonic, online sau direct din aplicația mobilă MedLife.
Programările rapide telefonic, online, din aplicația MedLife, decontările în baza trimiterilor la anumite investigații, tratamente, precum și lipsa listelor lungi de așteptare, toate vor fi avantaje de care se va bucura pacientul care ajunge în rețeaua MedLife.
